E o întrebare pe care o puneam sugestiv în unul dintre articolele anterioare şi la care revin.
Comportamentul electoral rezervat al lui Dodon în privinţa federalizării nu este o enigmă. Din punct de vedere electoral, Dodon nu vrea să piardă voturi în rândurile aşa-zişilor moldovenişti-statalişti, şi de aceea nu vociferează planurile Moscovei de "transninstrizare" a RM. Or, "transninstrizarea" prin federalizare va face Chişinăul dependent de Tiraspol, respectiv de Moscova, în luarea unor decizii importante cum ar fi de exemplu, aderarea la UE.
Dodon nu vrea ca o parte din electorat să ştie că dânsul promovează nu doar relaţii strânse cu Rusia, ci şi vinderea statului ca pe o marfă la preţ redus. Pentru ca Dodon să nu poată umbri în campania electorală planurile urzite de Kremlin în RM, e nevoie ca liderul socialist să fie întrebat insistent despre federalizare: de către jurnalişti şi oponenţi politici la dezbateri televizate şi radiofonice; de către oameni la întâlnirile electorale; ş.a.m.d. Aşa ar putea să scadă bazinul electoral al celor ce sunt gata să voteze cu omul care pledează pentru "statalitatea" RM, dar pentru care această "statalitate" nu înseamnă decât punerea statului sub jugul Moscovei.
De developarea lui Dodon poate profita orice contracandidat la prezidenţiale, care nu e în slujba Kremlinului: candidaţii cu viziuni stataliste - din raţiuni electorale elementare; candidaţii de centru-dreapta - pentru că promovează "antioligarhia" de rând cu Dodon; unioniştii - care nu obţin voturi în urma unei posibile migrări a electoratului socialiştilor, însă pot, în numele realizării idealului naţional, să prevină un scor bun al pionului Moscovei la Chişinău.
La aceste alegeri prezidenţiale, toţi candidaţii de dreapta şi de centru-dreapta trebuie să-şi unească mesajele împotriva marionetei ruseşti de la Chişinău, pentru a preîntâmpina trecerea RM în zona de influenţă a Federaţiei Ruse.
P.S. În privinţa opţiunii unioniştilor, voi reitera îndemnul pe care l-am făcut în articolul din 19 septembrie, când afirmam că opţiunea pro-unionistă nu va putea fi pusă îi valoare atâta timp, cât unioniştii nu vor şti să aleagă pe cel ce poate acţiona cu adevărat în numele lor. Pe cel, care a reuşit să menţină aprinsă flacăra unionismului, inclusiv prin decizii pe care le-a luat în fosta sa calitate de preşedinte interimar. Orice vot la apropiatele alegeri prezidenţiale, va conta pentru interesul naţional al românilor, doar dacă acesta va merge către candidatul liberalilor, Mihai Ghimpu.