Извините, этот техт доступен только в “Română”. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Astăzi, se împlinesc 204 ani de la ocuparea țaristă a Basarabiei, când, la data de 16 mai 1812, la București, se semna un tratat de pace între Imperiul Rus și Imperiul Otoman.  Prin acel tratat, Principatul Moldovei a fost redus la o zonă geografică care a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală, atribuită Imperiului Rus, a devenit o provincie a Imperiului țarist, denumită atunci Basarabia.

Urmările acestui document s-au făcut resimțite imediat. Majoritatea dintre noi le cunoaștem foarte bine, având în vedere că, rusificarea și mentalitatea țaristă, care s-a demarat în spațiul anexat, vociferează și în prezent.

Mihail Kogălniceanu, om politic și un cunoscut patriot de țară, avea o vorbă, cu mult înțeles: „Întrebaţi doar istoria şi veţi şti cine suntem, de unde venim şi unde mergem”. Dacă e să deschid filele istoriei, așa precum recomandă marele Kogălniceanu, și să citesc ce spune trecutul despre modul tâlhăresc în care Basarabia română a fost ocupată de către Imperiul Țarist, nu mi-ar fi de ajuns să retrăiesc acele sentimentele triste prin care treceau atunci românii basarabeni.

Totuși, nu în zadar m-am referit la istorie, fiindcă anume ea ne mai amintește despre cum Basarabia a fost transformată nemilos din pământ românesc într-un teritoriu rusificat. În data de 16 mai 1812, teritoriul dintre Prut și Nistru, cu o populație la acea perioadă de circa 490 de mii de oameni, dintre care, conform datelor, aproximativ 95% - români moldoveni, s-au trezit peste noapte, fără consimțământul lor, într-o țară străină, unde dominau politici antiumane, de cenzură și alte forme dure de guvernare a maselor.

Te trec fiorii numai când citești asemenea date și informații, dar mite să trăiești pe propria piele o asemenea ,,schimbare” drastică. După încheierea acelui tratat de pace, limbii ruse i s-a acordat o atenție deosebită și importantă. Actele oficiale erau editate numai în limba rusă, iar, ulterior, instituțiile de stat nu mai acceptau documente redactate în limba română. Treptat, limba română a fost, pur și simplu, interzisă la ea acasă.

În această zi, mă frământă multe semne de întrebare, neclarități și am sentimentul de contestatar. În primul rând, nu înțeleg de ce unii politicieni încă mai promovează o politică rusească în detrimentul Republicii Moldova. Or, ruşii au devenit stăpâni cruzi în Basarabia prin fraude, războaie, terorism sângeros.

Nu-mi pot explica de ce o parte din populația R. Moldova mai admite acest pasaj istoric - 16 mai 1812, ca fiind unul „firesc” și chiar născocesc ,,argumente plauzibile” când sute de mii de români basarabeni au fost transformaţi în „animale de muncă”. Pentru comportamentul acestor politicieni am o singură explicație: ,,banul face legea, indiferent de la cine vine”. În cazul lor, e clar că vine de la ruși. Dar, voi, compatrioții mei? Câți dintre voi cunoașteți că Guvernul țarist n-a fost în stare să apere populaţia Basarabiei, după anexare? Dimpotrivă, ruşii le spuneau ţăranilor români: „Nu ne interesează să ştim cine face lucrul: oamenii sau animalele, numai ordinele să fie executate”. De ce, după ce timp de peste 200 de ani românii basarabeni au fost jefuiţi, maltrataţi, deportaţi, împuşcaţi şi nimiciţi, o parte dintre voi, dragi români basarabeni, vă alăturați acestor politicieni și deveniți nostalgici după acele timpuri?

Astăzi, nu mi-am propus să fac politică - vreau doar să cobor simbolic tricolorul românesc în bernă în memoria strămoșilor noștri, care au fost martori și victime ale ocupației, a românilor moldoveni deportați, care au murit de pe urma foametei organizată, a celor despărțiți de familii și copii, a celor care au luptat și au murit pentru limba română și pentru Basarabia. Acum 204 ani, a debutat calvarul țarist, care a generat evenimente dramatice pentru cetățeni.

În prezent, nu constat să se fi produs schimbări majore în atitudinea Rusiei față de Republica Moldova - stat „independent”. Suntem sub aceeași influență ,,sovietico-ruso-țaristă” doar că aș numi această influență „adaptată,” la civilizație, însă unele nuanțe țariste încă mai persistă sub alte forme agresive. Este de ajuns, să aruncăm o privire spre statele Uniunii Europene și la nivelul ridicat de confort și dezvoltare economică şi apoi cu aceeași ochi să privim spre nivelul de dezvoltare actual în Rusia. Vedeți? Simțiți diferențele?

Acum, după acest exercițiu, mă întreb și vă întreb, retoric firește: Cât timp le vom mai permite să continue ștergerea bocancilor de noi, românii basarabeni?