Serbăm, cu mic și mare, Paştele, cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii.
Vedem și ne crucim cum unii încearcă să obțină dividende politice și din această Sărbătoare care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Ei uită că în această zi primim lumina in suflet si trebuie să ne ajutăm aproapele.
Paștele face parte dintr-un circuit al vieții noastre când medităm și ne întrebăm pe noi înșine unde vrem să ajungem, dacă suntem capabili să valorificăm o nouă șansă de viață.
Sărbătoarea de Paște este una a familiei. În aceste zile seci de mii de români basarabeni au revenit acasă din Europa, unde câștigă o pâine în sudoarea frunții. Ei, desigur, având cetățenia română, vor explica părinților de ce e bine să ne unim, această fiind unica soluție pentru un nivel de trai decent.
Timpul trece, odată cu el ne trecem și noi. E important, deci, să ne gândim sincer dacă suntem capabili să facem acest Pas mare care ar aduce un viitor demn copilașilor care umblă din casă în casă și le spun stăpânilor ”Hristos a Înviat”.
Acest Paște este unul al Speranțelor, unul al Învierii noastre.
Eu și întreaga mea familie Vă spunem tuturor ”Hristos a Înviat!”, dorindu-vă să faceți alegerea cea mare care este ultima. Altfel nu mai înviem din morți ca națiune niciodată!