Consemnări despre un Crăciun al zilei de mâine pe care-l vom serba ca și toată lumea civilizată.

În mod tradițional, pe 25 decembrie în casa mea va fi o modestă sărbătoare. Vom serba ca și în ceilalți ani Nașterea Domnului. Mă voi detașa de alte activități curente și îmi voi deschide sufletul pentru a dărui și primi iubire de la fiu și de la fiică, de la soție, rude și prieteni. De fapt în fiecare an am sărbătorit Crăciunul pe stil nou în familie de mic copil și de cînd mă țin minte în satul de baștină Costuleni revelionul se sărbătorește tot pe stil nou.
Micuța Daria, deja elevă , va fi în centrul atenției. Va fi îngerașul nostru care ni-l amintește pe Hristos, ea simbolizând pentru noi bucuria Nașterii Domnului.
Prilejul meu de bucurie va fi, de fapt, dublu. Mă voi bucura sincer că ziua de 25 decembrie in R.Moldova nu va fi o sărbătoare tăcută, mută, trăită în spatele uşilor închise şi a perdelelor trase.
Datorită efortului conjugat al liberalilor și personal a lui Mihai Ghimpu, deja al patrulea an, ziua de 25 decembrie, este marcată prin lege ca una de sărbătoare, ea fiind inclusă în lista zilelor de odihnă.
Astfel, printr-o hotărâre de Parlament, din 19 decembrie 2013 noi am intrat în mod oficial în marea familie a creștinilor, circa 2 miliarde, care serbează corect din punct de vedere istoric Crăciunul. Repararea acestui neadevăr a fost necesară din două puncte de vedere:
- în primul rând - a trebuit să fim împreună cu frații noștri de sânge, cu întreaga Europă spre care aspirăm și în care vom ajunge dacă vom fi uniți împotriva dodonismului revanșard;
- în al doilea rând - a trebuit să o rupem cu trecutul sovietic.
În acest sens am dat un ” big like” unei trupe de colindători de la Cimișlia care a interpretat Colindul Deportaților la ambasada României de la Chișinău.
Cu lacrimi în ochi, E.S. ambasadorul Daniel Ioniță, un frate de-al nostru, asculta istoria tristă a românilor basarabeni care-și serbau pe 25 decembrie Crăciunul in Siberia riscând să rămână acolo pe veci dacă erau prinși asupra acestui fapt.
În clinchetul tainic al clopoțelului răsunau ca un avertisment pentru noi, cei care ne gândim la viitorul copiilor noștri , versurile cântate. Erau de o tristețe totală: ”Mamă,mamă, cresc nămeții și pierim, fără nume, fără țară…”
Și astăzi ne paște exact același pericol dacă nu schimbăm această clasă politică care a compromis admiterea noastră în UE, furând miliardul.
Sunt convins că istoria românilor va consemna corect ceea ce vor să ascundă astăzi guvernanții. Demult e timpul să nu ne mai ascundem după deget. Suntem moralmente obligați să o rupem cu bolșevismul militant care a pătruns, inclusiv în biserică și să cerem ca parlamentul să declare trei zile de odihnă - 25 și 26 decembrie, iar Crăciunul pe vechi să intre în istorie.
… La ora când întreaga țară răsună de clinchetul clopoțeilor, iar gospodinele și gospodarii așteaptă cetele de colindători și urători cu pitacul și colacul, mă adresez tuturor compatrioților mei cu un mesaj sincer, izvorât din suflet. Noi vom fi tari, de neînvins, prin iubirea de aproape, prin familie, prin unitatea noastră. Am făcut pași importanți, apropiindu-ne spiritual, dar și din punct de vedere economic de patria noastră care este una și se numește România.
În această luminoasă seară de Crăciun îmi doresc mie și tuturor familiilor să vă simțiți în ceruri, înfrății cu îngerii, să vă apropiați de Dumnezeu și să ne înălțam sufletește către mântuirea noastră care este, a fost și va fi românească.

Crăciun fericit, dragi români !