Pe parcursul a două zile cimitirele din R.Moldova vor lumina la propriu de lumânările aprinse de către cei veniți la morminte pentru a le spune ”Hristos a înviat!” părinților, copiilor și rudelor decedate.
Paştele Blajinilor reprezintă în sine amintirea tuturor celor ce au adormit întru Domnul.
Fiecare dintre noi are amintirile proprii despre Paștele Blajinilor. Eu vin la cimitirul din Costuleni pentru a cinsti amintirea eterna a tuturor celor care mi-au vegheat creșterea și cărora le datorez faptul că am rămas neclintit în convingerile mele.
Găsesc în această zi alese cuvinte pentru cei trecuți în lumea celor drepți , fiind perfect conștient că răsfoiesc, filă cu filă viața mea din trecut, cu toate bucuriile și necazurile ei.
Venim la morminte pentru a ne cinsti părinții care ne-au dat viață dacă nu mai sunt printre noi .Îi pomenim și discutăm în eul nostru interior cu ei ca și atunci când eram copii și ne învățau numai de bine. Voi spune în sinea mea curat, din inimă: Sărut mâna, tată Grigore și mamă Elisabeta,bunelul Grigore,Ieftimie și bunica Maria,Eugenia.Mă voi reculege și la mormântul iubirii mele nemărturisite pe nume Maria-Magdalena, căreia îi spuneam Mădălina și care a decedat la vârsta de 5 ani. Îmi voi aminti de pedagogii care ne-au învățat carte și care acum se bucură de sus, văzând că au semănat în sufletele noastre acea nerostită, dar mereu prezentă dragoste de tot ce e românesc.
În anul Centenarului nu vom uita de generațiile care s-au jertfit pentru idealul Reîntregirii, ca noi să trăim împreună într-o singură Țară. De Paștele Blajinilor avem obligația morală să ne amintim de cei care au contribuit esențial la păstrarea și afirmarea valorilor naționale în teritoriile ocupate, dar care, nu mai sunt printre noi: Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Simion Ghimpu,Ion Ungureanu,Mihai Volontir,Valeriu Graur, Doina și Ion Aldea-Teodorovici, Grigore Vieru, Leonida Lari, Lidia Istrati, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Valentin Mândâcanu și mulți alții.
Cinstind memoria lor, ne redăm propriul sentiment al demnității naționale care ne este mai necesar ca oricând. Noi suntem continuatorii visului lor și numărul nostru crește vertiginos. De sus, din ceruri ei aprobă acțiunile noastre, sunt mândri de noi.
Poetul Grigore Vieru scria:
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
De, fapt noi suntem copiii, frații și surorile celor care au luptat pentru sfântul ideal al Libertății. Iar Liber poți fi numai în propria Țară.
Să mergem, deci, la morminte Luminați de gândul că putem și trebuie să facem tot posibilul pentru a le continua Frumosul vis până la Împlinire.
Hristos a Înviat!